Servicii

Convulsiile sunt imprevizibile. Când o persoană are o convulsie, de obicei nu este în cabinetul unui medic sau în alt cadru medical unde furnizorii de servicii medicale pot observa ce se întâmplă, așa că diagnosticarea convulsiilor este o provocare. Diagnosticul precis depinde analizarea atentă a istoricului medical și de utilizarea testelor de imagistică a creierului pentru a evalua modelele anormale ale activității electrice din creier.

Monitorizarea semnalelor electrice din creier cu electrozi (senzori) atașați scalpului (EEG) se efectuează de obicei într-un ambulatoriu specializat. Aceste studii sunt interpretate sau „citite” de un neurolog instruit. Clinicienii pot găsi dovezi ale activității electrice anormale în creier și pot afla tipul sau tipurile de convulsii pe care le are un pacient, precum și originea lor, prin măsurarea undelor cerebrale de la câteva minute la câteva ore.

Tulburările de somn variază de la insomnie la narcolepsie. Persoanele cu insomnie au probleme în a adormi sau a adormi. Factorii declanșatori includ stresul, traumele și anumite afecțiuni medicale sau medicamentoase. Schimbările stilului de viață și o igienă mai bună a somnului pot ajuta. Narcolepsia este marcată de somnolență extremă în timpul zilei și accese incontrolabile de somn în timpul zilei. Experții cred că nivelurile scăzute ale unei substanțe chimice din creier – hipocretina – pot fi o cauză a narcolepsiei. Medicii pot prescrie medicamente pentru a trata narcolepsia și insomnia cronică.

O leziune cerebrală poate fi traumatică – din cauza unei forțe externe – sau dobândită – adesea din cauza accidentului vascular cerebral sau a lipsei de oxigen la creier. Simptomele depind de severitatea leziunii, dar variază de la dureri de cap și probleme de echilibru până la pierderea conștienței și comă. Tratamentul de bază include odihna și evitarea activităților fizice și mentale precum lectura. Persoanele care își pierd funcția mentală vor avea nevoie de o terapie mai extinsă. Terapia pe tot parcursul vieții poate fi necesară pentru leziunile cerebrale moderate și severe.

Infecțiile creierului includ afecțiuni precum un abces cerebral și encefalită – o inflamație a creierului care se poate datora unei infecții. Infecțiile creierului pot provoca dureri de cap, convulsii, modificări ale stării mentale și modificări ale comportamentului sau personalității. De obicei, o infecție se răspândește la creier din alte părți ale corpului. Medicii tratează infecțiile creierului cu antibiotice, medicamente antivirale, medicamente antiinflamatoare și intervenții chirurgicale, dacă este necesar.

Există multe tipuri de tumori cerebrale. Ele pot fi canceroase (maligne) și necanceroase (benigne). Simptomele unei tumori pe creier pot include dureri de cap, convulsii, modificări senzoriale, probleme de mișcare, oboseală și modificări de comportament. Experții nu înțeleg pe deplin ce cauzează majoritatea tumorilor cerebrale. Medicii tratează tumorile cerebrale prin intervenții chirurgicale, radiații și chimioterapie. Reabilitarea este o parte vitală a recuperării pentru majoritatea oamenilor.

Tulburările de comportament includ afecțiuni precum tulburarea de opoziție sfidătoare și tulburarea de conduită. Un EEG poate ajuta la determinarea dacă există o cauză fizică a acestor tulburări. Tulburările de comportament sunt perturbatoare și interferează cu școala, serviciul, familia și relațiile sociale. Persoanele care suferă de aceste tulburări beneficiază de terapie comportamentală. Medicii folosesc, de asemenea, medicamente în unele cazuri.

Demența este pierderea memoriei și abilitățile mentale afectate, cum ar fi gândirea și vorbirea. Pot apărea și probleme de comportament. Demența apare cu diferite afecțiuni, inclusiv boala Alzheimer, boala Huntington și demența vasculară. Medicii tratează demența cu medicamente pentru a ajuta memoria și abilitățile de gândire. Ei folosesc, de asemenea, tehnici pentru a gestiona problemele comportamentale. Cu toate acestea, medicamentele nu vor inversa modificările din creier care cauzează demența.

Utilizarea principală a EEG este diagnosticarea epilepsiei și a altor tulburări convulsive. Epilepsia este o tulburare a creierului marcată de convulsii, spasme musculare și comportament sau emoții ciudate. Experții nu înțeleg pe deplin ce cauzează epilepsia. Poate implica conexiuni anormale ale celulelor nervoase și dezechilibre chimice ale creierului. Principalul tratament pentru epilepsie este medicamentele anti-convulsii. Chirurgia pe creier este un tratament pentru unele tulburări convulsive.

Tulburarea spectrului autist este o afecțiune legată de dezvoltarea creierului care influențează modul în care o persoană percepe și socializează cu ceilalți, cauzând probleme în interacțiunea socială și comunicare. Tulburarea include, de asemenea, modele limitate și repetitive de comportament. Termenul „spectru” în tulburarea spectrului autist se referă la o gamă largă de simptome și severitate.

Tulburarea din spectrul autist include afecțiuni care anterior erau considerate separate – autismul, sindromul Asperger, tulburarea dezintegrativă a copilăriei și o formă nespecificată de tulburare pervazivă de dezvoltare.

Tulburările de atenție includ afecțiuni precum tulburarea cu deficit de atenție (ADD) și tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Ele sunt marcate de dificultăți de a acorda atenție, de a rămâne concentrați și de a controla comportamentul. Experții nu înțeleg pe deplin ce cauzează tulburările de atenție. Genele pot juca un rol. Medicii tratează tulburările de atenție cu medicamente, terapie comportamentală și formare a abilităților sociale.

Întârzierile de dezvoltare afectează abilitățile motorii, comunicarea și abilitățile de gândire. Copiii cu întârzieri în dezvoltare ratează sau pierd etapele normale, cum ar fi mersul pe jos și vorbitul. Un EEG poate ajuta la identificarea unei cauze fizice a întârzierilor la acești copii. Tratamentul se concentrează pe nevoile individuale ale copilului. Aceasta poate include terapia logopedică, terapia fizică, terapia ocupațională, terapia comportamentală și formarea abilităților sociale.

Reabilitarea pediatrică include terapie fizică, ocupațională și logopedică și utilizarea dispozitivelor de asistență și/sau medicamente pentru a reduce tonusul crescut și a facilita alinierea posturală.

Kinetoterapeuții pediatri îi ajută pe copii să-și atingă dezvoltarea fizică optimă. Ei au cunoștințe de specialitate în mișcare, dezvoltare și condiții care pot afecta copilul și tratează de la bebelușii de 1 zi până la adolescenți.

Reabilitarea pediatrică, își propune să îmbunătățească și să restabilească capacitatea funcțională și calitatea vieții celor cu deficiențe fizice sau dizabilități care afectează creierul, măduva spinării, nervii, oasele, articulațiile, ligamentele, mușchii și tendoanele.